Era o seară, ca toate serile.Apăs pe toate butoanele telecomandei, pînă ce nu gasesc un film cît decit interesant.Şi dau peste THT...un program mai puţin preferat de mine şi preferat mai mult de toţi :D .Era ca de obicei publicitate, unde se arata ca in acea zi se va rula filmul "A walk to remember" (mie îmi era mai cunoscut, pentru ca am citit cartea, care nu m-a entuziasmat prea mult) ...
Nu ştiu ce anume, dar ceva îmi spunea ca eu trebuie neapărat sa privesc acest film.Şi nu altadata, ci ACUM.Aveam cam de asteptat, pentru ca filmul era tocmai la 00:30, iar eu am aflat de el abia pe la 10...Şi totuşi mi-a ajuns rabdare (un lucru excepţional, mai ales ca eu sînt fooaarte nerabdatoare in orice).
S-a început filmul.Personajele nu erau tocmai cum mi le-am imaginat eu cind am citit cartea, dar era OK...se putea de suportat :D. Am privit jumatate de film şi am inceput sa simt o oarecare tensiune...Nu ştiu ce era, dar mă neliniştea....Dar ce e mai rau, a fost dupa aceea...Din momentul in care el îi spune ei "я тебя люблю" , eu izbucnesc in plîns...Poate ca acest lucru e specific fetelor, dar nu şi mie...De aceea şi am fost foarte surprinsa.Eu de obicei nu pling la filme de acest gen.Au fost doar citeva excepţii : Titanic, şi Hatiko ...şi la astea doar citeva lacrimi....Dar aici...chiar nu m-am aşteptat...M-a luat prin surprindere şi parca incerca sa-mi ia autocontrolul.Şi am plîns aşa pina la sfirsitul filmului...bred'....Dar asta inca nu a fost tot...Filmul s-a terminat, eu am stins lumina si m-am culcat....Şi vă inchipuiţi?Nu ma puteam linsiti....Perna era deja umeda, eu eram toata transpirata, dar nu ma puteam linisti....Nici nu ţin minte cind s-a terminat toata nebunia asta...Ştiu doar ca am plins pina ce nu am adormit....
A doua zi dimineaţa, am inceput sa realizez ce s-a intimplat cu mine...Mi-am amintit tot şi am înţeles...Am înţeles cauza plînsului, am înţeles de ce nu ma puteam linişti...Am învaţat o lectie foarte importanta....pe care nu cred ca am s-o pot aplica in practica...Şi nu e nimic complicat ...e doar viaţa şi el ...mai mult nimic...care la prima vedere nu au importanţă, dar care dau importanţă la tot ce te inconjoara ...Şi şansa....Şansa care ne ste dată de Dumnezeu şi pe care noi o respingem...Poate pentru ca suntem prea mindri, sau poate pentru ca suntem prea orbi...Nu se stie niciodata cum se intoarce viata şi nu se stie niciodata cit ne mai este dat s-o traim...
Nu ştiu ce anume, dar ceva îmi spunea ca eu trebuie neapărat sa privesc acest film.Şi nu altadata, ci ACUM.Aveam cam de asteptat, pentru ca filmul era tocmai la 00:30, iar eu am aflat de el abia pe la 10...Şi totuşi mi-a ajuns rabdare (un lucru excepţional, mai ales ca eu sînt fooaarte nerabdatoare in orice).
S-a început filmul.Personajele nu erau tocmai cum mi le-am imaginat eu cind am citit cartea, dar era OK...se putea de suportat :D. Am privit jumatate de film şi am inceput sa simt o oarecare tensiune...Nu ştiu ce era, dar mă neliniştea....Dar ce e mai rau, a fost dupa aceea...Din momentul in care el îi spune ei "я тебя люблю" , eu izbucnesc in plîns...Poate ca acest lucru e specific fetelor, dar nu şi mie...De aceea şi am fost foarte surprinsa.Eu de obicei nu pling la filme de acest gen.Au fost doar citeva excepţii : Titanic, şi Hatiko ...şi la astea doar citeva lacrimi....Dar aici...chiar nu m-am aşteptat...M-a luat prin surprindere şi parca incerca sa-mi ia autocontrolul.Şi am plîns aşa pina la sfirsitul filmului...bred'....Dar asta inca nu a fost tot...Filmul s-a terminat, eu am stins lumina si m-am culcat....Şi vă inchipuiţi?Nu ma puteam linsiti....Perna era deja umeda, eu eram toata transpirata, dar nu ma puteam linisti....Nici nu ţin minte cind s-a terminat toata nebunia asta...Ştiu doar ca am plins pina ce nu am adormit....
A doua zi dimineaţa, am inceput sa realizez ce s-a intimplat cu mine...Mi-am amintit tot şi am înţeles...Am înţeles cauza plînsului, am înţeles de ce nu ma puteam linişti...Am învaţat o lectie foarte importanta....pe care nu cred ca am s-o pot aplica in practica...Şi nu e nimic complicat ...e doar viaţa şi el ...mai mult nimic...care la prima vedere nu au importanţă, dar care dau importanţă la tot ce te inconjoara ...Şi şansa....Şansa care ne ste dată de Dumnezeu şi pe care noi o respingem...Poate pentru ca suntem prea mindri, sau poate pentru ca suntem prea orbi...Nu se stie niciodata cum se intoarce viata şi nu se stie niciodata cit ne mai este dat s-o traim...
Комментариев нет:
Отправить комментарий