l-am şters.

     M-am gindit mult la asta...chiar prea mult...Şi mi-am dat seama că...de ce nu?Ar fi mai bine aşa...Dar intrebarea este : cui? ...mie sau lui? ...cred ca mie...a venit momentul sa mai fac ceva şi spre folosul meu, dar daca ar fi aşa uşor...
     Şi l-am şters .Am hotarît sa iau totul de la început...cred ca trebuia s-o fac mult mai devreme, dar mai bine tirziu, decit niciodata :) .L-am sters de unde am putut...de unde mi-a fost mai uşor, dar nu stiu daca voi putea la fel de simplu sa-l sterg si din alta parte...

     Cît de usor ar fi, daca in suflet ar exista un buton cu inscripţia "delete" şi nu ar mai trebui toate aceste framîntări zadarnice...nu ar mai trebui prefaceri...nu ar mai trebui nimic...ti-ai continua viaţa de adolescent fericit şi totul ar fi bine...Dar asta e...Timpul nu se intoarce inapoi, iar noi nici macar nu ne straduim sa-l intoarcem...
      Ah, da...e ultima oară cind scriu despre el...sau pentru el...Aşa că ai o uşurare :) .

Париж тебя ждет, дарагая...

 
   Atîtea am sa-ti spun , ca nici nu stiu cu ce sa incep :D...Sa incepem cu faptul cind ne-am cunoscut....
     Eram in clasa I ...toti mindri si bucurosi ca in sfirsit am venit la scoala :) ...Eu aveam cosiţe :P , tu nu mai ţin minte, dar ţin minte ca te-ai uitat cam strimb la mine cind am intrat in clasa :D .Anii au trecut ca vintul, iar noi ne faceam tot mai mari si mai mari...:) Sa-ti spun cinstit , nu-mi aduc nimic aminte din clasele primare , pentru ca o stau cam slab cu memoria...Ţin in schimb minte ca, ca toate fetele , fugeai dupa Gorohivschi şi ca erai buna la educaţia fizica :))) ...În fine.... :D

     Deja din clasa VI-a, ţin minte tot :D. Ştiu ca te-ai transferat de la Eminescu cind eu eram deja la Alecsandri şi erai o fetiţă tare timida :D .Nu stiai nici o pleaşă din regulile modei :D şi la general te temeai ca nu o sa poti sa te adaptezi...Şi eu am hotarit sa te ajut in asta :) ...Parca şi acum imi amintesc cum ne pregateam de discoteca cu o luna inainte şi cind era frig ne puneam ghetele in sacoşă ca sa dansam mai bine :D. Daca mai ţii minte, eu eram cu emo şi cu rock  :D ..off, ma prapadesc amu de ris....Şi intotdeauna ne certam ca tu ma copiezi :D ...Ţin minte ca intr-o buna zi ti-ai luat şi geanta ca a mea :D ..neagra şi mare :D.Şi tii minte ca tu imi numarai toti baietii cu care mi-au propus "intilnire"...haaahh. Era amuzant :)...daaa..au fost vremuri bune..Dar lumea se schimba şi noi ne schimbam la rindul nostru...Am crescut, ne-am maturizat, ne-am facut frumoase ... :)

   Cind am aflat anul asta ca trebuie sa pleci, sincer nu-mi venea a crede...si inca unde...in PARIS.....orasul visurilor mele si cred ca a fiecarui fete :) .Anul acesta am avut momente bune, dar şi mai putin bune ca in fiecare clasa :). Ai avut un caracter mai dificil şi ne-a fost greu sa ne adaptam, dar cred ca o sa ne fie şi mai greu sa ne adaptam fara tine la anul :(...Principalul ca cu sprîncenele ne-am adaptat :D..gata tac...:D ...
   O sa ne fie dor, chiar daca pina cind nu realizam asta...O sa ne fie dor de tot...de glumele tale care nu lipseau la nici o lectie, de fiţele de fată mare, de birfele proaspete, de rochiţele din luna mai....chiar si de sprincene :D...Ştiu ca o sa-ti fie greu sa te adaptezi intr-o ţară noua, intr-un oraş nou...intr-o lume noua....Fiindca o sa-ti para ca nu este lumea ta :) ...În fine, este şi un plus in asta.....Totuşi e PARIS, dragă...Eu parca imi imaginez cum tu o sa te plimbi pe Champs Elisees...vsia takaia...krutaia :D...Sper sa ai cu cine te da cu rolele :D

...gasesti tu :). Si am sa te rog pentru mine sa-mi pui o lacatica pentru dragoste vesnica, da' vezi s-o incui bine :D :).. Deam' cu ce nume, iti spun eu mai tirziu :D

   O sa ne fie dor de tine...draga Otilia...

       P.S. şi să ti feresca Dumnezeu sa nu ne chemi la nunta :D

Demult n-am mai plins aşa...

    Era o seară, ca toate serile.Apăs pe toate butoanele telecomandei, pînă ce nu gasesc un film cît decit interesant.Şi dau peste THT...un program mai puţin preferat de mine şi  preferat mai mult de toţi :D .Era ca de obicei publicitate, unde se arata ca in acea zi se va rula filmul "A walk to remember" (mie îmi era mai cunoscut, pentru ca am citit cartea, care nu m-a entuziasmat prea mult) ...

    Nu ştiu ce anume, dar ceva îmi spunea ca eu trebuie neapărat sa privesc acest film.Şi nu altadata, ci ACUM.Aveam cam de asteptat, pentru ca filmul era tocmai la 00:30, iar eu am aflat de el abia pe la 10...Şi totuşi mi-a ajuns rabdare (un lucru excepţional, mai ales ca eu sînt fooaarte nerabdatoare in orice).

    S-a început filmul.Personajele nu erau tocmai cum mi le-am imaginat eu cind am citit cartea, dar era OK...se putea de suportat :D. Am privit jumatate de film şi am inceput sa simt o oarecare tensiune...Nu ştiu ce era, dar mă neliniştea....Dar ce e mai rau, a fost dupa aceea...Din momentul in care el îi spune ei "я тебя люблю" , eu izbucnesc in plîns...Poate ca acest lucru e specific fetelor, dar nu şi mie...De aceea şi am fost foarte surprinsa.Eu de obicei nu pling la filme de acest gen.Au fost doar citeva excepţii : Titanic, şi Hatiko ...şi la astea doar citeva lacrimi....Dar aici...chiar nu m-am aşteptat...M-a luat prin surprindere şi parca incerca sa-mi ia autocontrolul.Şi am plîns aşa pina la sfirsitul filmului...bred'....Dar asta inca nu a fost tot...Filmul s-a terminat, eu am stins lumina si m-am culcat....Şi vă inchipuiţi?Nu ma puteam linsiti....Perna era deja umeda, eu eram toata transpirata, dar nu ma puteam linisti....Nici nu ţin minte cind s-a terminat toata nebunia asta...Ştiu doar ca am plins pina ce nu am adormit....

    A doua zi dimineaţa, am inceput sa realizez ce s-a intimplat cu mine...Mi-am amintit tot şi am înţeles...Am înţeles cauza plînsului, am înţeles de ce nu ma puteam linişti...Am învaţat o lectie foarte importanta....pe care nu cred ca am s-o pot aplica in practica...Şi nu e nimic complicat ...e doar viaţa şi el ...mai mult nimic...care la prima vedere nu au importanţă, dar care dau importanţă la tot ce te inconjoara ...Şi şansa....Şansa care ne ste dată de Dumnezeu şi pe care noi o respingem...Poate pentru ca suntem prea mindri, sau poate pentru ca suntem prea orbi...Nu se stie niciodata cum se intoarce viata şi nu se stie niciodata cit ne mai este dat s-o traim...

Stare

     Plouă.Eu alerg in picioarele goale pe şosea.Privesc in spate şi încerc sa nu par mai nebuna decît sint :)...Nu vreau nimic.Vreau pur şi simplu sa stau in ploaie.Nu contează cit...zece, douazeci de minute...o oră...nu contează.
     Picaturile cad în continuare, iar eu încerc sa ma prefac ca nu mi-e frig.Şi nu mi-e frig.Mi-e sete...Şi poate ca aşa e mai bine.Mă concentrez doar asupra atmosferei şi îmi dau seama cit e de pustiu...Pustiu pentru ca ploua, sau pustiu pentru ca el nu este...Parul mi-e ud, hainele imi sunt lipite de corp, dar inca nu mi-e frig...Stau...şi sunt mulţumita pur şi simplu ca ploua...iar eu sint centrul ei...
      Şi nu e un moft....e o stare...

Criza de leneveala

     Nu inţeleg ce se intimpla vara asta cu mine, dar ceva se intimpla...Şi imi dau seama de asta cu ajutorul unui singur indiciu : nu am deschis nici o carte de la 1 iunie :D ...mai ales ca eu-s o maaare cititoare.
      Ma scol pur si simplu dimineaţa (daca e inca dimineţa cind ma scol :D) şi ma indrept direct spre bucatarie xD...Dupa bucatarie, deja mai vad ce mai fac, dar in orice caz, nu ceva util :D.Şi nu ca nu-mi place, dar pur şi simplu am impresia ca o sa pierd in felul asta toata vara...Aşa ca trebuie urgent de gasit antidotul ca ma topesc deja....de lene :D
       Dar decit la şcoala, mai bine acasa :D...şi decit acasa, mai bine la tabara :D ...dar cu tabara asta-i deja alta poveste...o alta criza...

       P.S.principalul ca aceasta criza nu m-a prins in timpul şcolii, cap avea sa fie jale mare :D ...

Deschide ochii...

       ...poza asta chiar m-a pus pe ginduri...Imi parea ca vad şi ştiu totul, dar...Aşa e omul...Toata viaţa fuge dupa dragoste, bani, placeri şi etc....Şi numai cind se impiedica işi da seama in ce lume traieşte...

Prea departe...

    A trecut ceva vreme de atunci...El işi are viaţa sa, iar eu incerc sa i-o mai prind din cind in cind...N-am crezut ca o sa-mi fie atit de greu sa vorbesc despre asta, pentru ca stau deja de 10 min la aceeaşi propoziţie ... :).
    Am crezut mereu, ca, pentru a fi fericit iti trebuie TOTUL, dar datorita lui am invaţat ca e de ajuns ca persoana apropiata sa-ţi fie alaturi...şi eşti in culmea fericirii.Iţi este de ajuns doar sa-l priveşti cum zimbeşte şi iţi pare ca toata lumea e a ta...Şi ce faci atunci cind aceasta fericire iţi scapa pur şi simplu printre degete?Innebuneşti.Aşa cum am facut şi eu.
    E cam greu sa porţi aceeaşi masca in fiecare zi.Sa zimbeşti, iar in suflet sa ai o rana.Sa te prefaci ca totul e minunat, iar in ochi sa ai lacrimi.Sa te bucuri pur si simplu de fiecare clipa, cind iţi dai seama ca de fapt nici o clipa fara el nu mai are sens.Dar cel mai chinuitor : sa nu inţelegi care-i cauza.Sa-ţi dai o mie şi una de intrebari şi sa faci tot atitea presupuneri...Şi pina la urma...sa cedezi...
    Nu ştiu de ce iţi scriu asta tocmai acum...poate pentru ca anume acum sint destul de nebuna...sau poate pentru ca abia acum imi dau seama cit eşti de departe...Ştiu doar ca dupa ce ai sa citeşti, am sa ma eliberez de ceva...ce singura nu stiu ce-i, dar care sunt sigura ca nu ma lasa in pace de o buna bucata de vreme...Şi te rog...fii fericit :).

    

Talentate la nebunie

...cu multe zimbete....mergem inainte :D

Pentru inceput...Hello!

     Daca ma intrebaţi de ce mi-am creat acest blog, nici nu ştiu ce sa va spun...Poate pentru ca in ultimul timp am prea multe ginduri, intrebari şi tot felul de banalitaţi...şi deja imi explodeaza capul :D ...şi am decis sa ma impart şi cu voi :).N-am chef deloc de multe explicaţii (cred ca nici voi )..de aceea va spun doar un simplu "Hello" şi Doamne ajuta :D